O tura cu 'Fernando Alonso' pe traseul Vaslui-Iasi
Prima postare a mea pe acest blog excelent (pan` acu’) contine istoria unei calatorii din localitatea mea, Valeni, pana in Iasi, a doua mea casa. Totul a inceput intr-o dupa amiaza superba, calduroasa cu pasarele ciripind, pisici jucandu-se si caini latrand cu mult patos la individul care tocmai mi`o adus un transport de papushoi pentru saracutza mea vaca, (si ea/mai ales ea) victima a secetei.
Trebuia sa plec urgent la Iasi pentru ca urma returul Dinamo-Lazio; m`am urcat imediat intr`un microbuz condus de un personaj ce aducea foarte mult cu un mafiot – ochelari ciudati, bata de baseball langa schimbatorul de viteze si un nume care nu`l caracteriza deloc, ba dimpotriva – Micu Adrian!! (mic pe dreak, avea 100 kile pe putin) Marturisesc ca majoritatea drumurilor catre casutza mea le fac cu microbuzul, insa asa ceva nu am mai patit pana acum. Omul conducea pe strazile carpite zilnic, constant, cu 100-120 km/h, curbele facandu-le ca in campionatul de raliuri, lucru resimtit de mine care stateam pe ultimul scaun din spate.
Norocul nostru a fost ca soseaua fusese tratata cu un covor de asfalt (in mare parte) in vara aceasta, dar pe partile in care cei de la Drumuri si Poduri nu si-au facut inca simtita prezenta ma simteam ca bunicu` in caruta cu roti de lemn la 100 km/h. In cea mai periculoasa curba am vazut purcei regulandu`se in ograda unui om, mi`o cantat Celine Dion-My heart will go on (asta a fost momentul in care am cedat psihic si m`am resemnat in fata destinului), am trecut la aspiratie de doua tiruri mergand pe contrasens mai bine de un minut (ca o trebuit sa trecem si curba tot p`acol`), pentru ca totul sa se sfarseasca cu o pesa a carei refren continea “American Life”!!
Am coborat, i`am multumit Domnului ca inca mai traiesc si m`am indreptat spre Tudor Vladimirescu, tanjind la patul din camera care avea sa`mi devina preten timp de minim o juma de ora dupa cele intamplate. Surprizele nu s`au incheiat aici, deoarece pe la mijlocul drumului s`a luat curentul pe traseu si a trebuit sa stau mai bene de juma de ora in tramvai, sa admir frumusetile naturii aka. fumeile imbracate cu haine foarte transparente, pantalonii albi mulati pe fund fiind main attraction`ul acelui moment de rascruce. Mai mult am facut cu tramvaiul cei 5 km decat 60 cu microbuzul condus de acel Fernando Alonso autohton!!
p.s: In timp ce mergeam cu tramvaiul (CULMEA!!!) am vazut un banner pe care scria “Reclama asta va exista si maine, dar tu?” … Buna intrebare, mi`am spus in sinea mea si am mers mai departe, pan` sa se opreasca dihania …
Related posts
- Cum a oprit Sandra Bullock ploaia
- Cele mai multe tarfe nu-s femei
- Iaşul de 1 Martie
- 1.01.2012
- astia s-au vorbit intre ei?
Eu zic sa bagi si motto la blog: “Acest blog va exista si maine. Dar tu?”
o sa il bag in momentu` in care o sa`mi fac asigurare la respectivii … inca doua faze din astea si ma voi duce de urgenta la ei
Prea bine scris
) Daca acel Alonso avea si cioc inseamna ca e e soferul care m-a traumatizat si pe mine 
)Ce culoare ai prins la acel semafor din Schitu Duca?
belea……credeam ca ai castigat pe la vodafone si tu o tura cu alonso =))….si o venit prin mega metropola vaslui
…
Datenshi, misto ideea!
Ce mi-a ramas in minte din toata poveste, e vacuta ta (are nume?) care sufera de seceta (saraca, mai da-i si tu apa).
Si pantalonii albi stralucitori mulati.
Ceea ce inseamna ca ai avut scenariu de admirat.
malino, simpatico! o cheama Bibilica
Nu am avut niciun scenariu, asta s`a intamplat … plus ca am o slabiciune ptr pantalonii albi
Malina, multumesc. Fiind un blog cu circuit oarecum restrans momentan, ma intrebam impreuna cu autorul daca ne cunoastem din alta parte.
Relansat, sa-ti traiasca vacuta, are nume amuzant.
Eu n-am slabiciune pentru pantalonii albi, de aceea mi-au si ramas in minte cand ai povestit “ce e domle cu pantalonii aia”. Acum insa inteleg, unde-i slabiciune nu-i tocmeala.
Dantenshi, stai linistit, nu, nu va cunosc. Am intrat intamplator pe blog, aparuse in lista wordpress-ului si am citit despre vacuta.
Iar comentariul tau, primul, m-a facut sa rad. De aceea am si comentat.
Bine ai venit ! (sunt putin cam defazat, dar acum am aflat de existenta ta
)