Am fost la Bojdeuca lui Ion Creangă
Am fost, ne-a plăcut şi mai venim. Cam asta e pe scurt. (foto: relansat, lovit in plin de tsunamiul de cultură!)
Aşa cum am promis, joi 24 martie pe la un 12 fără 10 ne-am întâlnit în staţia din Dumeşti; eu, soţia şi alţi 13 copii, cu gândul declarat de a invada Bojdeuca. Lucru pe care l-am şi făcut, nu înainte de a coborî în gară, a cotropi câteva magazine, în speţă fastfood-uri, apărute în cale (copiii nemâncaţi, veneau direct de pe băncile şcolii) şi a face la pas 1-2 km (câţi or fi de la gară pan’ la destinaţie).
La intrare ne-a întâmpinat o studentă drăguţă îmbrăcată în costum popular, care ne-a arătat cum stau lucrurile pe acolo: un mic târg handmade organizat de Asociaţia Mai Bine, dacă am înţeles corect, Bojdeuca şi alte obiective de pe acolo. Mai o statuie, mai un pisic ce îşi lingea blăniţa, mai o muzică, mai o sticluţă de apă din cişmea. Sete mare pe copii, doar mâncaseră!
Să insistăm niţel pe studenta drăguţă. Îi stătea foarte bine îmbrăcată din cap până în picioare în costum popular. Numai că, nu ştiu de ce nu s-a gândit mai devreme, tocurile şi curtea pietruită nu fac casă bună, de aici şi eventualele băi cu sare ce şi le aplică la ora la care vă scriu articolul (pariul meu).
Microfonul, boxele, aparatele foto şi telefoanele mobile sunt tot ce aminteau de prezent, restul era Creangă şi numai Creangă! Bojdeuca simplă, copacii din jur, păpuşile din geam şi tot ce era pe acolo aminteau de el. Nu vreau să par siropos, dar timpul petrecut în după amiaza de ieri a fost unul de o încărcătură emoţională nemaipomenită. Cuvântarea scriitorului (Un altfel de Creangă), muzeografului, profesorului (şi mai adăugaţi voi) Constantin Parascan a fost una senzaţională. Printre altele, a vorbit şi despre faptul că Ion Creangă nu era un “rasist” (faza cu impuscatul ciorilor de pe turnul bisericii e cât se poate de falsă; această chestiune a fost scornită de un apropiat de-al lui Creangă, pentru ca mai apoi Călinescu s-o preia şi să o împacheteze într-o urban legend de toată frumuseţea, percepută ca TRUE toată ziua + Ion Creanga’s affair cu o maicuţă de prin Neamţ). În mod clar, face parte dintre puţinii oameni pe care ai putea să îi asculţi toată ziua şi tot ai mai vrea.
Imediat după el a urmat Ansamblul Folcloric Doina Carpaţilor, iar mai apoi sesiunea de fotografii care nu s-a întins prea mult, deoarece trebuia să ne întoarcem spre casă. În şir indian, cu mine şef de trib, pornit-am uşor uşor pe trotuarele înguste ale Iaşului şi, cum necum, am dat de Târgu Cucului, un pic mai la vale, o gustărică prin spate la Moldova Mall şi urcatul într-un mijloc de transport.
Ora de vârf, mai toate autobuzele pline, timp prea puţin. În cele din urmă prindem un autobuz (28-ul), avem două seturi de bilete, soţia ia unul, eu pe celălalt şi încep să compostez în grupa mare. And we have a new world record: 10 bilete compostate într-un autobuz full în mai puţin de 30 secunde! Winnner: je!
Cam asta fu pe lung ziua de ieri. Şi ca să nu uit, m-am întâlnit cu Lavinia şi Lucicx pe-acolo. Copii de gaşcă, cum altfel? Mai erau ceva oameni pe-acolo, unii suspecţi de bloggotită, dar n-am întrebat ce şi cum. Eram babysitter 
Felicitări organizatorilor pentru tot!
P.S: La mijlocul lui aprilie vin Nae Lăzărescu şi Vasile Muraru. Sper să ajung.
Related posts
- Jurnalul unui obez. Săptămâna a patra
- Blogosfera ieseana iese la o partida de paintball
- V-aţi angaja în asemenea condiţii?
- Sarbatori de iarna la Centrul Comercial Felicia
- Una din multele intrebari existentiale