RELANSAT Son-Of-A-Fucker. La Shto, Cu Si Despre Toate

Închidem pentru moment seria postările negative(iste) şi sărbătorim bloggeristic, prin scris, izbânda unei bune prietene pe nume Lavinia C.

Povestea ei este una simplă, deşi se putea complica cu ceva ani în urmă când, într-un tur al agăţărilor pe ODC (mai pe larg într-un episod următor), existau “ceva” şanse să mă aleg cu ea drept “suflet pereche”. Nu zic c-ar fi fost rău, dar nici bine (port verighetă pe deget, ce dracu’?), mă rezum la babescul dar atât de utilul – “Nu mi-a fost scris să fie …” Studentă la Cuza (FEAA) şi veşnic angajată la Hala Centrală, Informaţii – ştampila pe care o aplicăm mintal de fiecare dată când aveam să mă întâlnesc cu ea. Nustiudece, însă relaţia ei cu Hala Centrală, pentru mine, semăna foarte mult cu căsnicia dintre o fata blândă, iubitoare cu un ticălos ce-i aplică bătăi sistematice (aka era plătită naşpa – salariu mic).

După vreo 2-3-4 ani de căsnicie cu m.istul (Hala Centrală), Lavinia şi-a luat inimă în dinţi, a înaintat divorţul (demisia) şi s-a căsătorit cu fra’su (librăria de pe scările ce fac legătura dintre parter şi etajul l).

Toate bune şi frumoase, între timp îşi făcuse şi amant (al doilea job – 4 mil + bonuri. treaba ei: verifica data expirării produselor, schimba preţuri şi alte nimicuri prin Kaufland). Fără chirie de plătit, Lavinia trăia la sora ei de ceva timp, viaţa sa avea un sens. 12 mil (sau ceva pe acolo…) e totuşi o sumă în Moldova în condiţiile în care nu plăteşti chirie, nu ai credite la bănci, copii de întreţinut şi un sertar lunar de facturi ce trebesc achitate.

Acum, că am trecut de expoziţiune, urmează intriga. Una comună multor români: CRIZA.

Desfăşurarea acţiunii: Kaufland renunţă la câţiva dintre angajaţi – easy job, poa’ să o facă şi ăla care duce marfă dintr-un colţ în altul. Nu îţi trebuie facultate pentru asta. Colac peste pupăză – contractul semnat cu librăria expira în toamnă!

Câteva decizii trebuiau luate. Şi au fost. Urmează partea admirativă a postării. Văzând că viaţa e puţin cam complicată, Lavinia a luat drumul Angliei, asta după ce a aplicat la o firmă de recrutare şi a finalizat un curs. Engleza era cam străină de ea.

Momentan îşi duce veacul printr-un sătuc din apropierea Londrei având grijă de copiii unei familii; treila număr: unu’ de 6 luni, băieţelul de 2-3 ani şi fetiţa de 7-8. Este posibil să fi mâncat din anii plozilor sau să-i fi îmbătrânit prematur, dar nu asta e cheia poveştii.

O admir pentru că a avut curajul să se arunce în braţele unor străini (nebunie, ar spune unii) şi pentru că zi de zi ne ţine la curent cu ce se petrece pe acolo. Da, suntem în strânsă legătură cu civilizaţia … O mai admir pentru zăpăceala sa nativă: “Fată, familia aceasta are un LABRADOG”, “Fată, stai că tu nu ai comis-o atât de tare. Când le-am văzut, am spus: Uuuuuuuu, ce frumos, nişte LEBEDE” {raţele sălbatice de pe lac}. Şi multe alte întâmplări care ne-au descreţit frunţile, chiar şi în noaptea când, trântiţi pe canapeaua din living, am planso-râs ca proştii timp de două ore urmărit Hachiko – A dog story.

……

Related posts

• dedicatie pentru gigi becali
• Epic fail
• doru strikes again
• intrebari fara raspuns
• Sensuala calareste ... un cal, de aceasta data

coded by nessus