RELANSAT Son-Of-A-Fucker. La Shto, Cu Si Despre Toate

[Cu aceasta postare, particip la concursul organizat de blogalinitiativein parteneriat cu azerty.ro. Premiile constau intr-un laptop, un salt cu parasuta si un hard disk extern de numai 500 Gb.]

Liceul l-am terminat cu Lentu pe post de sursa principala de muzica, iar atunci cand am vrut sa plusez numarul watt-ilor, am mesterit cu brio pickup-ul rusesc al tatei, care, mai nou, servea drept statie, in timp ce boxele imi mangaiau auzul chiar si atunci cand eram cu treburi prin gradina sau preferam sa stau relaxa pe betoanele magazinului din fata portii.

Timpul a trecut foarte repede, iar impactul cu Tudorul (campusul Tudor Vladimirescu din Iasi) a fost pe de o parte placut – calculator, net, oras mare, mall, teren de fotbal la doi pasi, s.a.m.d., pe de alta parte frustrant – calculatorul nu era al meu, prin oras ma rataceam, la mall nu prea treceam (de unde skolko?), iar terenul de fotbal era neincapator, doar nu degeaba ne adunam cate 7-8 echipe pe o fasie de beton, meciurile incheindu-se pe la miezul noptii. Pe scurt, viata de student.

Noroc cu nesincronizarea orelor (colegii de camera erau in alte grupe), asa mai prindeam si eu cate o doza de net in zbor si descopeream pentru prima data messengerul. “Relansat” mi-a venit in timp ce fost mea prietena ma presa cu nascocirea unui “nume de scena” cat mai catchy. Habar n-am de ce, stiu doar ca ma simteam ca la un test de asociere, iar la adresa de mail a iesit relansat. Lasasem batranul mirc pentru un programel ce imi afisa fete zambitoare, dadea buzz-uri si, uneori, ploua cu inimioare in fereastra de conversatie cand mai abuream fetele racolate de pe odc si aduse in ceea ce devenise sanctuarul meu.

Toate acestea … si mai mult: imi pierdeam zilele cu Football Manager 2004 … sau 2005 parca: stelist infocat, ma zbateam ca la inceputul jocului sa semnez cu jucatori fantoma gen Guarin – acum la FC Porto, Ederson si alti dubiosi (a se citi “cheaturi”), maratoane cinematografice: 2004-2005 au fost de departe anii in care am avut cele mai multe filme (I, Robot – primul film, o sumedenie de comedii romantice, comedii cu negri super tari – de ce nu se mai fac din astea?), si altele, in carca unui Duron la 800 Mhz, 256 Mb RAM si o placa video de 128 Mb care nu dadea gres niciodata. Cat am mai iubit calculatorul ala …

Nici in prima parte a anului doi de facultate nu a dat norocul peste mine, totusi parca ceva mai aerisit: 5 handralai pe 3 calculatoare! Inaintea vacantei de Craciun, in timp ce imi inscriptionam CD-uri cu muzica, joculete si alte nimicuri pentru Lentu, am intrat in contact cu o persoana doritoare sa scape dupa sarbatori de un Sempron cu frecventa de 1,2 GHZ, HDD de 40 GB, 256 placa video ATI, dar fara monitor, contra unei sume aproape derizorii – 2.5 mil. Ce a trebuit sa fac pentru strangerea lozului: mi-am urat/colindat toate cunostintele, am cedat CD-uri, vandut un sistem de boxe penal si chiar riscat banii de chirie camin cu riscul unei amanari cu cantec din partea administratorei, plus alte sacrificii, mai mari sau mai mici, care m-au adus la inceputul semestrului doi in fata unui fapt implinit: aveam pe masa un super calculator, alimentat la conducta de internet si cu “ochii” lui Lentu – un monitor Compaq de 15 inch, de care am scapat in urma cu 5 ani dupa donatia facuta unor copii isteti, dar loviti de soarta.

Aterizarea Sempronului in viata mea a produs o groaza de inconveniente: de la pandirea colegilor pentru a-i agata sa imi aduca ceva de jos (stateam la etajul 4, ultimii pe palier) pana la statul in fata calculatorului pana la epuizare. Record personal: doua saptamani in care nu am iesit din camin si vreo 3-4000 de postari pe un forum de sport, in ciuda faptului ca netul mergea prost de tot.

Era mesajelor trimise prin myx.net, site-ul care iti oferea zilnic trei mesaje gratuite, dar niciodata garantia ca ele vor ajunge la destinatar in timp util, a primului telefon – Siemens A50, dat pe un Nokia cat o caramida, tip “sanie”, maritat si acesta din urma unui vecin pe 800-900 mii lei, bani din care mi-am luat un Sagem MyX-1, parca, toate aceste tranzactii fiind intermediate pe hubul no. 1 al campusului, Bugs Bunny, care era si locul de intalnire al revoltatilor atunci cand ne murea internetul. Lucrurile mergeau si mai departe … nu de putine ori, am iesit la geam si incepeam sa batem in oale, ceaune, cu o scurtatura metalica sau chiar cu linguri, furculite, in semn de protest pentru lipsa internetului, curentului electric sau, pur si simplu, a unei lupte verbale Steaua-Dinamo pornita din te-miri-ce.

Tot cu Sempronul am intalnit-o pe cea ce avea sa devina sotia mea, patru ani mai tarziu, cu ocazia unei mici tranzactii: sub pretextul cumpararii unor produse Avon (halal marfa mi-a ales si eu – spray de picioare – 2 cutii!), ma bagam pe sub pielea Andreei cu scopul precis de a ma combina cu vreuna din prietenele sale. Imi aratase cateva poze cu viitoarele pretendente, dar ecranul mi s-a blurat, semn ca nu-i (a) buna.

{Aveti aici o fotografie cu mine proaspat iesit de la dus, ochelarii checked si numai bun de trecut la actiune}

Postarea miilor de mesaje pe forum nu avea sa fie in van, deoarece, in februarie, ridicam deja primii bani seriosi castigati ca urmare a realizarii comentariului LIVE text pe onlinesport.ro. O perioada de training platita regeste – 2.4 mil pentru 5 meciuri amicale si angajarea pe post de redactor la onlinesport. Trebuia sa fac rost de un tunner si de cativa mega de RAM in plus pentru functionarea corespunzatoare a masinariei. Treceam prin perioada in care aveai voie sa faci captura video si sa urci pe site sub forma de link, insa procesul in sine era destul de greoi, mai ales cand aveai internet studentesc la dispozitie: captura video la reluarea fazei, comprimare fisier video, urcat pe FTP, copierea codului in pagina de admin, inventarea unui nume sugestiv pentru faza respectiva si abia apoi aparitia sa in vazul tuturor cititorilor. Trebuia sa iti dozezi timpul in asa fel incat sa nu pierzi nimic … real cosmar meciurile Otelului, care imi dadeau batai de cap mai mereu: multe faze controversate, ocazii cu duiumul, goluri la fel de multe.

Atat de mult imi placea ca, la sfarsit de iulie, negasind niciun loc de sedere in Vaslui pe perioada verii, pentru a-mi pastra jobul, m-am reintors in Iasi cu vreo trei genti dupa mine si Sempronul aducator de bani, dar si de vise. Pot spune fara nicio retinere ca a fost cel mai nasol an din viata mea: ajunsesem in T2 fara nicio letcaie, exceptand banii de camin, cu un calculator care refuza sa porneasca, cu un tunner ce se dadea defect si un internet indecis (cand mergea, cand nu), ce adesea imi arata conflict de Ip-uri in partea dreapta jos a ecranului, cu semnul exclamarii. Chipurile, cineva ma executa cu stil, imprumutandu-mi MAC-ul, moment in care am cedat nervos si i-am transmis sefului ca acest lucru nu imi mai sta in putere; a doua zi m-am trezit la usa cu un colet trimis prin Fan Courier, in care era impachetat un modem Zapp. Primul model, ala mare cu antena si cu semnal pe mai oriunde. Tot atunci, am profitat de lenea unui om de a-si mai cara monitorul acasa – LG, 17 inch, plat, peste 19 kg(!) si asa l-am combinat pe Sempron intr-un mare fel.

Din starea de plans, lucrurile se intorsesera la 180 de grade, iar eu, cu multe restante la activ, imi luam la revedere de la campus pentru zari mai libertine, dar si mai scumpe. Atat de scumpe, ca-mi donam mai bine de 80% din salariu. Locatia: Camin Bucsinescu, cu internet de mare viteza – UPC – dar porturi inchise, eu pe post de unic provider de filme. Va vine sa credeti sau nu, downloadam zeci de giga de pe torrente saptamanal la viteza maxima de 160 kb/s in noptile in care Sempron “sforaia” mai tare decat frigiderul, unul dintre putinele sale defecte.

In scurt timp, faceam cunostinta cu primul laptop.

Related posts

• Concurs online: comentariu+like = stick USB
• Tepari din online: Bogdan Anghelina
• Să cunoaştem capra şi porcul
• Istoria calculatoarelor mele: de la "backspace" la netbook(lV)
• Amintiri cu zgarieturi

coded by nessus