“Sufar fiind EU.” Gata cu suferinta!

Pe aceeasi tema ca postul anterior, va propun unul nou. Acesta insa este mult mai important decat celalalt. Cine esti ? Din blog, in blog, am ajuns pe blogul unor studenti care si-au creat o campanie al naibii de interesanta cu titul intrebarii mele de mai sus. Cine esti? M-a atras. Am inceput sa citesc si am descoperit o groaza de lucruri prin care am trecut si eu si care m-au maturizat. Am stat pe ganduri un pic, dar pana la urma m-am decis ca trebuie neaparat sa fac cunoscut si altora acest proiect! Poate unii il cunosc deja, dar poate unii nu si sunt prinsi in capcana pe care am incercat sa o “tratez” si mai devreme, cu subiectul EMO. Ce spun ei de fapt? Incearca sa faca cititorul sa inteleaga ca greseste vrand sa fie o cu totul alta persoana decat cea care este, numai pentru a fi acceptat in societate. Aceasta observatie, pe care oricum o stiam deja, m-a facut sa ma reintorc in trecut, pe vremea cand aveam numai 12 anisori, la inceputul gimnaziului, cand ma luptam cu colegii noi de clasa si cei mai mari din liceu, incercand sa ies la lumina. Nu am reusit. Nu am reusit decat mult mai tarziu sa ies la lumina cu capsorul meu, cu chipul meu adevarat si sa zambesc in sfarsit. Au fost mult lucruri care m-au ingropat intr-o banca din spatele clasei… Desi pe atunci aveam inca un coleg de banca, eram mult prea singura, ca sa pot sa ii spun ca “vreau sa fiu singura. sa raman eu, cu gandurile mele si atat. prezenta ta ma distrage”. M-am legat de un grup mic de 3 fete mai proaste la invatatura, dar de care ma simteam un pic mai apropiata din simplul fapt ca glumele lor proaste ma faceau sa zambesc. Nu ma criticau… doar in aparenta, stiu acum. Cu una din acelea am ramas prietena pana astazi, acum situatia fiind diferita, caci lucrurile s-au schimbat enorm. Imi aduc ami nte cat ma plangeam mamei: “de ce nu ma vrea nimeni? toti sunt in grup, numai eu raman mereu pe dinafara!”. Niciodata nu am inteles. Mama insa ma linistea: “pentru ca te simt superioara si atunci te dau la o parte!”. Nici asta nu am reusit sa inteleg decat dupa 4-5 ani, cand nu am mai bagat in seama jignirile si rautatile celor din jur, dandu-mi seama ca nu are nici un rost. “De cate ori ai facut chestii doar pentru a fi perceput altfel decat cum esti tu in realitate. De cate ori ati recurs la haine, machiaj, gel de par sau masina pentru a va atinge scopul, si nu prin ce sunteti voi de fapt? Efectul de turma face victime.” intreaba baietii, acolo, pe site-ul campaniei. La chestia asta am apelat anul asta si atat. A fost inca o greseala, pe lista acelor greseli care te maturizeaza. La inceputul verii voiam neaparat sa-mi cumpar cravata, camasa in carouri, pantaloni largi, negri, sa ma tund scurt etc. Eram innebunita dupa tipii de pe net care se tundeau in genul ala … EMO. Acum imi dau seama ca de fapt imi cautam identitatea inca odata. Am fost chiar prin magazine cautandu-mi cravata si ochelari cu rame dreptunghiulare, groase, negre. Nu imi stateau deloc bine. Am avut noroc ca tunsoarea m-a prins extraordinar. Pana acum cateva luni eram convinsa ca sunt oribila, ca nu atrag pe nimeni cu nimic … inca o tampenie. Dar eu poate am avut motive intemeiate sa ma urasc o buna perioada de timp … Urmatorul paragraf m-a facut sa lacrimez, sincer. “Esti cine vrei sa fii sau te ascunzi dupa deget? Noi te sustinem sa fii cine esti tu de fapt. Ajuta-ne nu prin bani sau alte lucruri materiale, ci printr-o promisiune, ca vei fi cel putin o zi real.” Real? De cate ori nu m-am simtit ca o frunza in vant, numai pentru ca nu aveam pe cineva care sa-mi sustina ideile, mintea, originalitatea? Of, Doamne! Inca nu stiu pe de rost cine sunt. Este un proces dificil sa aflii cine esti, da.. Poate privesti acest text razand, ca uite ce scrie tampita asta de Dana. Nu? Daca vrei sa stii, nu ma intereseaza ce spune un dobitoc care toata ziua nu face decat sa se joace pe computer, ori un bou care se ascunde in hainele colorate alte EMO-silor, ori alt dobitoc care se masturbeaza in prostie pentru ca nu are alta activitate !! Creierul nu-l duce mai departe !! Daca insa esti o persoana inteligenta si cu principii, vei reactiona pozitiv. Este imposibil sa nu o faci, poate doar daca crezi ca te cunosti perfect! (alta greseala) Cum am mai spus odata, toata viata inveti, fie ca vrei fie ca nu, inveti incontinuu, pentru ca soarta ti-o plateste! Si apoi a mai aparut o problema, care m-a trimis cu totul in trecut, pentru cateva minute. “Va mai amintiti, cand erati mici, ca puneati totul sub semnul intrebarii: “Mami, de ce e cerul albastru?”, “Mami, de ce iubesc oamenii?”. Greseala vine atunci cand incetam sa ne mai intrebam. Incetam sa intelegem viata, simtindu-ne parca doborati de ea.” Acum 17 luni a inceput cosmarul meu. Am suferit cumplit din cauza curiozitatii, intrebarilor si stupiditatii mele. Acum cand privesc inapoi ma intreb cum puteam sa fiu asa prostuta si naiva. Dar cum nu ne nastem super-inteligenti si invatati, e imposibil sa nu suferim si noi pana la urma. Nu am de gand sa povestesc totul pentru ca e poveste lunga si trista si nu se potriveste cu subiectul de astazi. Ce vreau sa spun este ca am suferit fiind EU, dragutza, naiva si deschisa. Dar lasandu-ma pe mine… Trebuie sa lasati deoparte complexele si sa incepeti sa va iubiti. Toti aveti si parti bune si parti proaste si cred eu, am fi atat de plictisitori daca toti am fi perfecti … Natura nu degeaba e asa cum e. Dura, rautacioasa, trebuie sa ii rezisti. Doar esti puternic, nu? Nu esti un EMO precum uratania aia de Hope, din clipul din postul anterior. Alatura-te campaniei “Cine esti?” si fii tu. Fii real macar pentru o zi! O sa vezi ca o sa-ti placa!