Poate mai curand decat cred … :D

Nu stiu sigur daca am reusit pana la urma sa ies la suprafata, sa ma maturizez… Dintotdeauna am fost mai inceata, mai putin dispusa sa accept lucruri pe care ceilalti le-ar fi acceptat cu usurinta. Sunt uneori atat de inchisa incat simt ca si pentru mine este foarte greu sa aflu ce se ascunde sub foile subtiri care ma protejeaza. Cand eram mica vorbeam cantat, asa cum spunea mama si cand nu-mi convenea ceva tipam, desigur, ca orice alt copil. Diferenta este ca tipatul asta nu a incetat. De parca mi-ar conveni tot ceea ce-mi doresc. Si nu stiu sigur daca adevarata cauza este imaturitatea sau doar nesimtirea. Vreau ca tot ceea ce-mi propun sa se realizeze in momentul ala. Uneori atitudinea asta e mai moale, insa cand ma infuri e de rau si apoi regret… Cred ca sunt asemeni unui fluture, asa cum mi-a spus mama cu mult timp in urma. Uneori ma compara cu o floare, alteori cu un fluture. Oricum, ideea fluturelui imi place mai mult. Aceea ca daca fortezi fluturele sa se formeze, nu numai ca nu obtii nimic, insa il distrugi. Il omori si asta cu buna stiinta. Pai nu e mai bine sa lasi larva sa se straduiasca singura sa iasa la suprafata? Cum sa-si mai formeze aripile daca nu-i dai voie? Insa teoria asta se pare ca nu conteaza pentru ceilalti. Ma simt ca si cum as fi o ciudata printre atatia oameni normali, oameni care stiu cum sa comunice intre ei… Am avut si am in continuare o problema cu comunicatul. Pur si simplu nu pot sa incep eu o conversatie. Nu-mi place! Si ma enerveaza cand tacerea este luata drept un raspuns. Insa si asta ca toate celalalte lucruri enervante din jurul meu, sunt facute ca sa ma testeze. Pentru ca in fiecare zi, la fiecare pas pe care il faci, nu faci decat sa alegi. Sa iei o decizie. Aia buna sau aia proasta. Acum ma intreb … eu ce decizii aleg? Le aleg pe cele bune? Le aleg pe cele proaste? Si se pare ca fiecare decizie luata face mai puternica sau mai fragila acea fasie subtire a coconului care este menit sa ma protejeze si sa ma “faca mare”. Sunt atat de rare momentele in care sunt ceva mai lucida si mai dispusa sa inteleg acele lucruri bune care mi se intampla, incat sunt mult mai dispusa sa le iau in serios pe cele proaste, lucrurile trecatoare si care in fond nu au nici o importanta in viitorul meu, in afara de faptul ca ma invata pentru a mia oara cat de multe mi-au mai ramas de facut. Insa indiferent cat de proaste sunt lucrurile care ma preocupa din cate spune Cel de Sus, nu-mi pasa ca nu-i place cand ma gandesc la ceilalti. Pentru ca sunt si vor fi intotdeauna o chestie importanta pentru mine. Uneori si barfa. Ma amuz gandindu-ma cum naiba sunt construita de nu pot sa raman suparata prea mult timp pe cineva. Binenteles ca pe necunoscuti ii dau dracului la cea mai mica greseala, insa pe de cei care au reusit sa ma cucereasca si mai ales de apropiati, ma doare rau si oricat de repede s-ar vindeca rana nu uit. Asa cum nu-l voi uita pe EL, chiar daca m-a facut mult mai puternica decat mi-as fi inchipuit ca pot fi. Suport mai multe si asta e chiar bine! Cat de inconstienti pot fi cei care cred ca vor atrage atentia si dragostea cuiva numai prin aspect? Nu se gandesc ca odata concentrandu-se mai mult pe fizicul lor, vor lasa deoparte lucrurile importante, cum ar fi mintea si sufletul? Da, da, sufletul, pentru ca si ala trebuie hranit insa cu sentimente nobile, nu cu porcarii. Si nestiind cum sa se antreneze pentru lucrurile mai grele, imediat cum sunt loviti de ceva sunt convinsi ca or sa moara ori ca trebuie sa vada un psiholog ori chiar un psihiatru. Da, ma refer mai ales la EMOtionali, dar si la altii, desi unii chiar nu mai au nici o speranta! Acum cateva nopti, cand nu puteam sa dorm am intrat pe un chat de pe telefonul mobil si asa cum imi sta in fire m-am lasat prinsa in discutii filozofice de tot felul, pentru ca la urma interlocutorul sa-mi spuna ca “e bine ca avem oameni cu suflet mare… asa ca tine… e bine ca te preocupa ce se intampla in jur…”. Eu? Suflet mare? Mai exista fluturasi in plina formare in afara de mine? Nu se mai straduieste nimeni sa-si infrunte destinul? Haide, chiar toti asteptati sa va fie taiat coconul si sa iesiti cu aripioarele doar pe jumatate facute? … Neah. Continui sa sper ca in tara asta mai sunt copii inteligenti si cu inima intacta.