Gandul serii (1)

Disclaimer: La un moment dat mi-am dorit o noua rubrica, un fel de gand al zilei. Sau de inceput de zi. Era un moment de avant, in care simteam ca, daca-mi scriu gandul prin taste, va ajunge mai repede la inima ta, cititorule, (sau o fi fost invers, de la inima spre gand?!) si ne va contura armonios ziua. Cred ca as putea incerca si un gand al serii. In care sa transcriu vreo emotie a zilei, sau o concluzie a ei, ori doar o clipa furata grabit ori traita intens. Sau doar sa tastez cateva cuvinte, de fapt intitulate pompos ganduri de seara, in speranta ca ele vor insoti noptile tale, cititorule sau diminetile ce urmeaza acestor seri si nopti. Asa, fara motiv, fara noima, fara consecinte si fara a te cotropi cumva, doar de drag. Sau de dor. Sau deloc…pentru ca, nu-i asa, ce blestem mai mare sa-mi fie decat sa fiu nevoita sa(-ti) scriu, cititorule, gandurile, emotiile mele, in loc sa ti le dezvalui simplu, direct, printr-o mangaiere a fruntii, a chipului, fie ea si tacuta?! * A coborat seara pe aleea mea si-mi tace dorul intr-un oftat prelung al vantului printre crengi. Prin fereastra deschisa aud greierii citadini cum canta, foindu-se parca obositi de atata nesomn. Sting lumina si incerc sa adorm, in cantec de greier si-n dor de furnica.