Pe terasa (Mark si Clara)

Soarele ardea tot ce era la suprafatza pamantului fara nici un pic de remuscare, fata Clarei era luminata puternic, iar parul ii stralucea. Era ziua Clarei, se simtea mai puternica ca oricand, pasea hotarata pe podeaua de lemn care o ducea la destinatia sa. Clara se opri o secunda vazandu-l de departe pe Mark stand la masa cu doua necunoscute, arunca o privire in jur si la alta masa ii vazu prietenii lui Mark, fara sa stea prea mult pe ganduri pasi mai departe pana ajunse in spatele lui Mark, acesta o simti si se intoarce uimit: “hey ce faci?” Clara se apleca catre el si ii saruta buzele ca si cum ar fi fost singura care are dreptul sa se lipeasca asha de buzele lui… “bine, fac… “ Clara arunca o privire in jur si saluta fetele care o salutara inapoi… in scurt timp acestea isi achitara nota si plecara la treaba lor… Mark: Ai speriat fetele! Clara: Am speriat fetele? Au plecat fetele… n-am facut nimic Clara arunca inca o privire pe terasa si se saluta din priviri cu prietenii lui Mark. Mark: ai venit nehotarata iar? iar nu sti ce vrei de la viatza? ce faci? cand pleci? Clara: momentan m-am intors! Am venit hotarata Te vreau! Mark: Ce-ti face prietenul? Clara: Nu-mi face… nu-l am… sunt singura! Mark: Nu e o tragedie ! Clara se prinse de mana lui Mark ca si cum ar fi fost intotdeauna lipita acolo, isi pierduse, iar inima in aventuri ce nu erau pt sufletul ei; stia ca singurul care o va primi fara sa-i ia inima din piept era Mark, langa el avea sigurantza ca maine nu va fi plina de lacrimi triste, cautandu-si ochii in oceanele iubirii. Clara: Mi-a fost dor de tine! Mark: Stiu ca ti-a fost, altfel nu erai acum langa mine! Uite ce tricou murdar am… oare ce am pus pe mine. Clara : Tzine-ma in bratze, nu-mi da drumul, am reusit sa te gasesc din nou. Ai avut dreptate, noi ne gasim cand avem nevoie unul de celalalt… Mark: Hai la mare! hai sa mergem stam 2 zile… hai o data, Bucurestiul asta trist nu e de noi, pe tine te iubeste soarele, iar apa marii vrea sa-ti atinga pielea fierbinte… hai cu mine…